Richard Bach – „ Pescăruşul Jonathan Livingstone“

PESCĂRUŞUL JONATHAN LIVINGSTONE

scurtă prezentare

 

Pescăruşul Jonathan Livingston este, după Micul Prinţ, cea mai citită parabolă modernă. Nu, nu este important că povestea vorbeşte despre ordine şi dezordine, despre conformism şi disidenţă, despre cârdul care cârâie şi solitarul care tace şi zboară. Nici relaţia maestru-discipol nu este cel mai important lucru în această istorie şi nici exemplara lecţie de libertate pe care o primim. Important este însă felul în care răspunde pescăruşul Johathan la nedumerirea tânărului său prieten: „nu înţeleg cum poţi iubi un cârd de păsări care tocmai au încercat să te ucidă“.

Pescăruşul Jonathan Livingston e un basm modern plasat în lumea pescăruşilor. De unde interesul pentru aceste păsări? Ele posedă înzestrări remarcabile pentru zborul la mare viteză, pentru acrobaţii aeriene uluitoare, dar, în acelaşi timp, n-au agresivitatea păsărilor de pradă.

Pescăruşul Jonathan Livingston visează să-şi perfecţioneze tehnica de zbor şi să-şi atragă semeni în aventura depăşirii de sine. Iar semenii sunt sceptici, dacă nu violent refractari. În cele din urmă însă, încercările personajului-pasăre sunt încununate de succes.

Intrăm într-o lume esenţializată: corpul nu e decât o expresie a sufletului, iar iniţierea nu se petrece în plan fizic, ci în plan spiritual. „pentru a putea zbura, trebuie să crezi în invizibil“, spune Richard Bach.

Pescăruşul Jonathan Livingston e o mişcătoare şi delicată parabolă despre bunătate, dragoste, frumos şi solidaritate. Simplitatea şi poezia ei explică imensul succes al unei cărţi care a făcut epocă şi continuă să fascineze.

În 1973 cartea a fost ecranizată în 1973, iar în anii care au urmat au fost puse în scenă mai multe spectacole de teatru pornind de la Pescăruşul Jonathan Livingstone.

GÂNDURI ALE LUI RICHARD BACH

  • Lumea este caietul nostru de şcoală pe care ne facem exerciţiile.
  • Ca să poţi zbura trebuie să crezi în invizibil.
  • Suntem liberi să mergem încotro dorim şi să facem ceea ce simţim.
  • Descoperă ceea ce ţi-ar plăcea să faci şi fă tot posibilul să reuşeşti.
  • Paradisul nu este nici în spaţiu nici în timp. Paradisul înseamnă pur şi simplu să fii perfect.
  • Ceea ce vreau este să ştiu exact ce îmi stă în putere să fac şi ce nu.
  • Nimic nu e miraculos. Dacă înveţi ce ştie magicianul, nu mai există magie.
  • Cu cât îmi doresc mai mult să fac un lucru, cu atât mai puţin pot numi acel lucru muncă.
  • Cât de puţin timp îţi ia să te obişnuieşti cu miracolele.
  • Suntem cu toţi nişte impostori în această lume, cu toţii pretindem că suntem altceva decât suntem.

CITATE

Ne putem ridica noi înşine din ignoranţă, putem deveni noi înşine fiinţe ale perfecţiunii, inteligenţei şi talentului. Putem fi liberi! Putem să explorăm! Zborul! (p. 26)

Oare un pescăruş care descoperă şi urmează un sens în viaţă, un ţel mai înalt este mai nesăbuit? Mii de ani ne-am zbătut să avem peşte; acum, raţiunea vieţii noastre e alta – să ne desăvârşim, să explorăm, să fim liberi! Mai daţi-mi o şansă, lăsaţi-mă să vă arăt ce am descoperit (p. 32).

Noi am trecut dintr-o lume într-alta şi deşi aceasta nu se deosebea cu nimic de prima, uitam imediat de unde am venit, ne era indiferent încotro mergem, trăiam clipa. Bănuieşti prin câte vieţi am trecut până să ne dăm seama că viaţa înseamnă mai mult decât hrană, luptă şi putere în Stol?(p.49).

Aceeaşi lege se aplică şi acum: ne alegem lumea următoare în funcţie de ceea ce învăţăm în această lume. Dacă nu înveţi nimic, lumea următoare este întocmai ca aceasta, cu aceleaşi limite şi cu aceleaşi apăsătoare greutăţi pe care trebuie să le biruim.(p.49)

Cu cât zbori mai sus, cu atât vezi mai departe (p. 63).

Oare ce exersăm în fiecare zi? Dacă prietenia noastră depinde de spaţiu şi timp, atunci în ziua când vom învinge în sfârşit spaţiul şi timpul, ne vom fi distrus şi propria noastră frăţie. Dacă învingem spaţiul, rămânem numai cu Aici. Dacă învingem timpul, rămânem numai cu Acum. (p.64)

Foarte bine, Fletcher. Ţine minte ceea ce spuneam, că trupul nostru nu e altceva decât gândirea însăşi! (p. 88)

De ce oare, spuse Jonathan nedumerit, cel mai greu lucru pe lume este să convingi o pasăre că e liberă şi că şi-o poate dovedi sieşi cu puţin efort? De ce oare e atât de greu? (p 90)

Dar, Fletcher, nu asta iubeşti la ei! Nu iubeşti ura şi răutatea. Trebuie să te străduieşti să vezi adevăratul pescăruş, partea bună din fiecare. Trebuie să-i ajuţi şi pe ei s-o vadă în ei înşişi.  Asta înţeleg eu prin dragoste. E grozav când înţelegi asta (p. 90-91)

Sărmane Fletch, să nu crezi ce-ţi spun ochii. Ei oglindesc numai piedicile. Priveşte cu gândul, descoperă ceea ce ştii deja şi vei vedea cum trebuie să zbori. (p 92).

Acest articol a fost publicat în Activitati CDI 2009-2010, Cartea saptamanii propusa de CDI. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s