Julian Barnes – „Trois” si „Iubire” – propunere pentru cartea saptamanii

DATE BIOGRAFICE

 

Julian Patrick Barnes (născut la 19 ianuarie 1946 în Leicester, Anglia) este un scriitor contemporan britanic ale cărui romane şi povestiri au fost tratate drept exemple ale postmodernismului în literatură.

Între 1957 şi 1964 a studiat la City of London School, apoi în 1968 a absolvit limbi moderne la Magdalen College, Oxford. A lucrat timp de trei ani ca lexicograf pentru Oxford English Dictionary, a fost redactor literar la Times Literary Supplement şi editor la New Review, în 1977.

Între 1977 şi 1981 a fost editor şi critic de televiziune pentru New Statesman şi editor de literatură pentru Sunday Times, între 1980 şi 1982, apoi a fost critic de televiziune pentru The Observer pâna în 1986. În perioada 1990-1995, Barnes a fost corespondent la Londra pentru săptămânalul New Yorker.

În prezent, locuieşte la Londra şi s-a dedicat exclusiv scrisului.

Opera lui Julian Barnes numără peste cincisprezece volume de proză, povestiri scurte şi eseuri. Prin scrierile sale, Julian Barnes şi-a câştigat o reputaţie considerabilă ca scriitor şi eseist. O parte dintre cărţile sale au fost traduse în limba româna, Editura Nemira consacrându-i o serie de autor.

PREMII ŞI DISTINCŢII

 

  • Somerset Maugham Award, pentru Metroland, 1981
  • Booker Prize (nominalizare), pentru Papagalul lui Flaubert, 1984, Anglia, Anglia, 1998, Arthur & George, 2005
  • Geoffrey Faber Memorial Prize, pentru Papagalul lui Flaubert, 1985
  • Prix Medicis, pentru Papagalul lui Flaubert, 1986
  • E.M. Forster Award, 1986 (decernat de Academie şi de Institutul American de Arte şi Litere)
  • Gutenberg Prize, 1987
  • Grinzane Cavour Prize (Italia), 1988
  • Prix Femina, pentru Trois, 1992
  • Shakespeare Prize, 1993 (acordat de FVS Foundation)
  • Austrian State Prize for European Literature, 2004
  • Prix Arsene Lupin pentru cel mai bun roman poliţist, Arthur & George, 2007

În 1998 statul francez i-a acordat titlul de „Chevalier des Arts et des Lettres”, iar în 2004 a primit titlul de „Commandeur de l’Ordre des Arts et des Lettres”.

Volume publicate în limba româna

  • Metroland, Editura Humanitas, 2004
  • Până când m-a cunoscut, Editura Humanitas, 2006
  • Papagalul lui Flaubert, Editura Univers, 1997/ Editura Nemira, 2006
  • Privind în soare, Editura RAO, 2003
  • O istorie a lumii în 10 capitole şi jumătate, Editura RAO, 2003
  • Trois, Editura Nemira, 2006
  • Porcul spinos, Editura Nemira, 2007
  • Scrisori de la Londra, Editura Nemira, 2006
  • Café au lait, Editura Nemira, 2005
  • Anglia, Anglia, Editura Polirom, 2002/ Editura Nemira 2007
  • Iubire etc., Editura Nemira 2006
  • Tour de France, Editura Nemira, 2008
  • Pedantul în bucătărie, Editura Nemira, 2006
  • Tristeţi de lămâie, Editura Nemira, 2005
  • Arthur & George, Editura Nemira, 2007

Opere scrise sub pseudonimul Dan Kavanagh

  • Duffy sau cum se taie cascavalul, Editura Nemira, 2005
  • Duffy sau praf în ochi, Editura Nemira, 2005
  • Duffy sau cu stângu-n dreptu, Editura Nemira, 2005
  • Duffy sau os de ros, Editura Nemira, 2005

 

TROIS  şi IUBIRE

 

 

Scurtă prezentare

În aceste romane, fiecare personaj se confesează pe rând cititorului, fiecare îşi expune partea lui de adevăr.

Oliver s-a îndrăgostit de Gillian şi vrea să se căsătorească cu ea, dar aceasta este căsătorită cu cel mai vechi şi mai bun prieten al său, Stuart. După ce cuplul se întoarce din luna de miere, Oliver îşi petrece din ce în ce mai mult timp cu Gillian, încercând să o facă să se îndrăgostească de el şi să-l părăsească pe „plictisitorul“ Stuart. Reuşeşte acest lucru şi în cele din urmă Oliver şi Gillian ajung să se căsătorească. Stuart nu se poate împăca cu ideea că cel mai bun prieten al său i-a furat soţia, pleacă în SUA unde are succes în afaceri, se căsătoreşte dar după cinci ani divorţează şi se întoarce în Anglia unde încearcă să afle cum o mai duce Gillian.

Oliver şi Gillian s-au stabilit între timp în Franţa cu cei doi copii ai lor.

Cei trei se reîntâlnesc în Anglia. Niciunul nu pare să aibă vreun fel de regret. Stuart simulează totuşi regrete şi dorinţe refulate. Nu este deloc aşa, el ştie că Gillian nu mai e acceaşi de acum 12 ani, de aceea încearcă să se îndrăgostească de noua Gillia.

Povestea lor se împarte la trei, trei iubiri, trei puncte de vedere, trei finaluri posibile, până la urmă toată lumea se alege cu ceva, chiar dacă e un nimic. Nimicul sunt de fapt sentimentele fără rost, fără direcţie, şi tocmai pentru că nu au direcţie, pot scăpa de sub control.

Dacă ai reuşit, cauţi un alt domaniu în care să reuşeşti. Dacă dai greş, cauţi un alt domaniu în care să reuşeşti .

Orice relaţie conţine în ea stafiile sau umbrele tuturor celorlalte relaţii.

Viaţa e un proces pe parcursul căreia ni se dezvăluie, inevitabil, punctele cele mai slabe. Este, de asemenea, un proces pe parcursul căruia suntem pedepsiţi pentru acţiunile şi dorinţele noastre anterioare.

Este la un moment dat un lucru pe care trebuie să-l recunoşti faţă de tine însuţi.

Nu se ştie niciodată când apare iubirea, perioada periculoasă continuă şi aşa mai departe.

CITATE

Întodeauna am fost de părere că , dacă vrei să cunoşti mai bine pe cineva, nu ai nevoie de o cină la lumina lumânărilor, ci trebuie doar să-l urmăreşti în timp ce lucrează.

Un om care îşi tratează inteligent propria depresie este insuportabil de privit.

Nu poţi lăsa viaţa aşa cum laşi o carte din mână.

Cine crezi că eşti … O fiinţă fără raţiunea raţională de a fiinţa.

Numai distanţându-te de lume o poţi vedea limpede.

Nu capeţi nimic dacă nu ceri. Şi nu capeţi nimic dacă nu-ţi doreşti.

Şi când eşti singur, nu trebuie să-ţi baţi capul cu ce vor alţii. Pentru că şi asta îţi mănâncă o groază de timp.

A vrea e a dori, dar şi a duce lipsă. Care va să zică, doreşti ceea ce-ţi lipseşte.

Nu poţi lua hotărârea să iubeşti pe cineva şi din experienţa mea, nu poţi lua hotărârea să nu mai iubeşti pe cineva.

La inceput, îţi spui: când o să fiu mare, o să iubesc pe cineva şi sper să iasă bine, dar, daca nu, o să mă îndrăgostesc de altcineva şi, dacă iese prost, o să mă îndrăgostesc de altcineva. Presupunând, mereu, că găseşti persoanele cu pricina şi că ele te vor lăsa să le iubeşti. Pleci de la premisa că iubirea, sau capacitatea de a iubi, va fi veşnic acolo, în aşteptare. Numai că eu nu cred că iubirea – şi viaţa – arată aşa.

Am spus că ceea ce descoperi nu este neapărat ceea ce doreşti. Haideţi să luăm iubirea. Nu e aşa cum am crezut că va fi. Suntem de acord? Mai frumoasă, mai urâtă, mai lungă, mai scurtă, supraestimată, subestimată, dar nu aşa cum am crezut. În plus, e diferită pentru persoane diferite. Şi e un lucru pe care îl învăţăm încet: cum e iubirea pentru fiecare dintre noi. Câtă avem în noi. La ce suntem dispuşi să renunţăm în schimbul ei. Cum face de supravieţuieşte. Cum moare. Pe vremuri, Oliver avea o teorie: iubire etc. Cu alte cuvinte, lumea se împarte în oameni pentru care iubirea este totul, iar restul existenţei este un simplu „etc.“, şi oameni care nu pun destul preţ pe iubire şi pentru care partea cea mai incitantă a existenţei constă în „etc.“

Acest articol a fost publicat în Activitati CDI 2009-2010, Cartea saptamanii propusa de CDI. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s