„În amintirile copilăriei mele“ – Goada Dragoş, Clasa IX E

Copilăria, tărâmul unde nimeni nu moare. Copilăria, este tărâmul fermecat şi ţinutul de basme, unde nimeni nu moare. O lume minunată, o lume unde nimeni nu creşte, şi aşa cum Creangă ne spune, copilăria este vârsta cea fericită. Copilăria este vârsta cea fragedă şi vârsta inocenţei, când poţi fi tot ceea ce-ţi doreşti; acum eşti un prinţ, dintr-un castel magic, desprins parcă din poveşti, ce salvează o prinţesă, iar, în următorul moment eşti un supererou, sau orice doreşti a fi. În copilărie toată lumea face lucruri nebuneşti, fără a se gândi la consecinţe; copilăria este vârsta la care totul pare magic. De aceea trebuie să preţuim fiecare moment al copilăriei, deoarece odată cu trecerea timpului creştem şi fără a ne da seama ieşim din acest regat desprins din cel mai frumos basm.

Copilăria mea a început în apropierea oraşului Alba Iulia, în oraşul numit Cugir. Acolo am copilărit timp de şapte ani şi am multe amintiri frumoase legate de acest loc. Cum aş putea să uit prima dată când am mers la grădiniţă sau momentul în care am început şi eu să merg. Îmi aduc aminte că atunci când m-a dus mama la grădiniţă am plâns şi a trebuit să se întoarcă cu mine acasă, iar apoi m-a dus bunica şi m-a convins să rămân. Cum aş putea  uita gustul bun al prăjiturilor făcute de bunica sau momentul în care m-am jucat prima dată cu zăpadă şi m-am dat cu sania? Ce frumos era când vara, în vacanţă, mergeam împreună cu verişoara mea la ţară la bunici sau toamna, când mergeam la cules la vie. Cum aş putea uita momentul, când m-am dus la şcoală în clasa I? Îmi era frică de profesoare şi eram ruşinos că nu cunoşteam pe nimeni. Cine nu-şi aduce aminte de emoţiile primei note bune sau ale primei note rele? Îmi aduc, cu drag, aminte şi de verile când mergeam la mare cu părinţii, şi deşi încă mai merg nu mai este la fel de distractiv ca atunci când eram mic şi totul era nou şi frumos. Îmi aduc aminte că atunci când eram mic, mergeam împreună cu bunica şi cu alţi câţiva prieteni, în fiecare seară, să vedem vacile ce veneau de la păscut.

„Aşa eram eu la vârsta cea fragedă şi aşa cred că au fost toţi copiii, de când îi lumea asta şi pământul“. Mai am multe amintiri frumoase din copilărie, dar prea multe pentru a putea fi aşternute pe o foaie de hârtie.

Acum, totul pare, că a fost doar un vis frumos, ce a dispărut, atunci când m-am trezit. Deşi mulţi oameni spun că vârsta copilăriei este cuprinsă între două vârste, copilăria nu are vârstă şi putem spune că putem fi copii oricând dorim.

Acest articol a fost publicat în Activitati CDI 2009-2010, In lumea lui Creanga. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s