Propunere pentru lectură – Gheorghe Jurcă „Tandrețe și cafea”

Gheorghe Jurcă  „Tandreţe şi cafea“

Scurtă prezentare

 

„Aşa îmi treceu zilele. Zile de reverie, luminoase şi câte-odată mă copleşa o bucurie mută şi atât de puternică, încât stingeam lumina şi plângeam şi mă apuca o ciudată dorinţă de a muri“ (John Fante).

Cartea începe redând pasiunea lui Gabriel Sandu pentru Marta, o tânără din satul lui natal.

Gabriel, după o căutare de o lună, îşi găşeşte in cele din urmă o gazdă, pe doamna Brânduşa „o femeie în vârstă de şaizeci de ani, îmbrăcată mereu în negru, ţinând doliu şi acum după patru ani de când îi muriseră bărbatul şi cei doi copii…într-un accident rutier“, deosebit de ospitalieră, care „în ciuda faptului că îşi petrecea vremea mai mult singură nu era o finţă solitară, o fiinţă taciturnă, posacă“. Gabriel urma să ocupe o cameră la mansarda locuinţei.

Hoinăind prin cafenele, Gabriel ajunge s-o cunoască pe Manuela, o liceancă foarte drăguţă.

Prin ambiţie şi muncă, Gabriel ajunge de la un simplu muncitor, un ziarist de suces.

După un an Gabrie o cere de soţie pe Manuela, fiind convins că este jumătatea lui. Manuela este încântată de propunerea lui Gabriel, la fel sunt şi părinţii celor doi tineri. Nunta o fac rapid pentru că Manuela era însărcinată.

După căsătorie, aceştia îşi cumpără un apartament şi o maşină. „Dispuneau de toate condiţiile pentru a se simţi ca în sânul lui Avram“. Luna de miere şi-o petrec colindând prin Grecia şi Spania.

Viaţa celor doi este luminată de venirea pe lume a Atenei, o minunăţie de fetiţă.

După naştere, Manuela petrece mai mult timp pe la părinţii ei, care o ajutau cu fetiţa, lăsându-l pe Gabriel mai mult singur. Acesta se descrie astfel „rătăceam ca o stafie pe pământ, iubeam oamenii şi animalele deopotrivă, mă simţea inundat de valuri de tandreţe în clipa în care vorbeam cu oamenii, pe stradă mai ales“.

In acestă perioadă, într-o noapte în care Gabriel era singur, apare la uşa lui Marta „Tu, Marta?, am strigat eu şi ea a surâs galeş, privind la chipul meu plin de sugestii nocturne“.

Manuela află de vizita nocturnă a Martei, care i-a fost colegă în liceu, şi se întoarce la Gabriel pentru a lămuri problema. În urma acestui incident, Manuela începe să-şi piardă încet încrederea în Gabriel bănuindu-l că o înşeală.

Gabdriel ajunge să frecventeze baruri de noapte rău famate pentru a culege informaţii pentru rubrica lui de la ziar „Tandreţe şi cafea“. Acolo dă din întâmplare peste Marta şi Paula, o colegă de ziar, care se vindeau pentru bani.

Aceste zvonuri ajung până la urechile Manueleli care „a căzut pradă dubiilor, îndoielilor, bănuielilor şi bârfelor de tot felul, cât şi propriei sale vanităţi, trufi“.

Ca urmare a problemelor de la serviciu, de unde este dat afară şi  situaţiei din familie, Gabriel pleacă din ţată fără a spune nimănui acest lucru. Merge în Spania la prietenul Mircea.

„M-au îndepărtat de acasă un ghem întreg de motive, de neplăceri psiomorale şi cel mai mult cântărea în această ruptură alungarea mea din redacţia ziarului unde lucrasem timp de peste 3 ani şi negăsirea unui post care să-mi asigure o siguranţă“.

În Spania, a lucrat pentru început în construcţii, apoi s-a mutat la o carieră de piatră pentru a câştiga mai mult.

Muşcat de remuşcări, după 2 ani, Gabriel îşi sună părinţii pentru aşi cere scuze că a plecat fără să spună unde şi pentru a afla veşti din ţară. Tot acum îi scrie o scrisoare Manuelei în care îşi exprimă regretul de a fi departe de „fetele lui“ şi totodată speranţa de a fi  „aşteptat“ până se întoarce.

La întoarcerea în ţară, la aeroportul din Cluj, Gabriel are surpriza de a o întâlni pe Marta. Aceasta, nu se ştie de unde, aflase că se întoarce şi a venit să-l întâmpine şi să-l conducă acasă. Aceasta s-a înbogăţit într-un mod misterios în perioada în care Gabriel a fost plecat. Dar din păcate, Marta nu obţine ceea ce şi-a propus să obţină, adică pe Gabriel, care ştie cum să facă faţă propunerilor subtile ale acesteia.

Manauela şi Atena îl primesc cu braţele deschise pe Gabriel.    

 

CITATE

 

„Aşa trebuie să gândeşti. Pozitiv, constructiv, cu optimism şi speranţă, pentru că oricum destinul îţi va scoate în cale destule belele, suficiente dezamăgiri şi umilinţe. Şi trebuie să ai forţă, tărie psihică pentru a te confrunta cu ele şi a le dejuca acţiunea lor cinică şi mârşavă“ .

 

„Luna septembrie este un sublim cântec, un nemaipomenit imn care vorbeşte despre nevoia noastră de a crede în ceva, ceva care să pună ordine în haosul vieţii noastre şi al lumii, să-i dea un sens care să-l includă pe om într-un rost, într-o armonie cu astrele, cu D-zeu, ceva care să-i făgăduiască omului iubire, iertare, mărturisire, încredere şi speranţă în mai bine“ .

 

„Iubirea transcede raţionalitatea. Ţine şi de raţiune, dar şi de instinct, de nebunie“.

 

„Întâmplările copilăriei, oricum nu ai cum să le îndrepţi din perspectiva timpului. Îngroapă-le odată şi uită de ele“.

 

„…amintirile nu pot fi îngropate niciodată, ele nu au moarte atâta timp cât noi suntem încă vii“.

 

“Plângeam, plângeam şi mă apucă o ciudată dorinţă de a evada, de a mă pierde undeva în lume, neştiut de nimeni“.

 

„Ajunge ! Mi-e inima obosită

Şi pulsul nu mi-l mai simt

Sunt viu şi frenetic

Şi totuşi sunt supărat pe viaţă

Deşi vreau nu mă mai regăsesc“ 

 

Acest articol a fost publicat în Activitati CDI 2010-2011, Propuneri pentru lectură și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s