Propunere pentru lectură – Gheorghe Jurcă „Un umăr pentru un suspin”

Romanul prezintă în paralel viaţa lui Alex şi pe cea a Alesei, doi tineri cărora viaţa le-a oferit multe încercări, mai ales pe plan sentimental.

Iubita lui Alex se sinucide în timp ce erau împreună  pe malul Mureşului. Alex este acuzat de omor si este condamnat la închisoare, dar după un an apare o scrisoare în care aceasta îşi explică gestul, iar Alex este eliberat. Tânăr ambiţios şi talentat, orfan de părinţi, şi crescut de o mătuşe, Alex termină liceul cu brio şi dă la arhitectură ajungând un cunoscut architect. Dragostea îl pune din nou la încercare în momentul când o cunoaşte pe Diana, o tânără studentă. O dragoste la prima vedere se transformă într-o amară suferinţă după accidental pe care Diana l-a avut în Spania, accident care a imobilizat-o la pat. Diana pune punct relaţiei, cu toate că şi ea suferea la fel de mult, dar nu vroia să-i distrugă viaţa lui Alex. Pentru că oraşul în care locuia îi trezea prea multe amintiri neplăcute, Alex se hotărăşte să se mute în Constanţa, unde îşi cumpără un apartament şi începe o nouă viaţă.

Penru Alesia suferinţa începe în momentul în care Alin, iubitul ei, este mutilat de un urs în timp ce era la cules de zmeură. După acest accident, Alesia cade într-o stare de depresie, care necesită internarea într-un spital de specialitate. Îşi petrece în jur de un an în spital, ratând astfel examenul de bacalaureat. Fiind talentată la pictură, Alesia se înscrie la Arte la Bucureşti. Provenind dintr-o familie cu un tată extrem de sever, Alexia pleacă de acasă după ce a fost torturată de propiul tată,  fiind hotărâtă să se întreţină singură la facultate. Datorită talentului ei, Alesia a reuşi ca în vacanţele de vară să-şi găsească de lucru ca şi pictor pe la diverse biserici. Din banii economisiţi Alesia şi-a închiriat, după terminarea facultăţii o căsuţă pe malul mării şi s-a dedicat picturii.

Pe malul Mării Negre, la căsuţa Alesiei are loc întâlnirea celor două persoanje principale ale cărţii. Este o întâlnire magică, o întâlnire care va evolua într-o frumoasă poveste de dragoste.. 

Este un roman captivant, un roman preserat din loc în loc cu citate din Fernando Passoa, Antoine de Saint-Exupery şi Octavian Paler. Câteva citate sunt prezentate în continuare.

„Putem să murim dacă n-am făcut altceva decât să iubim“ (Fernando Pessoa)

„Aş fi fericit dacă aş putea dormi. Îmi vine această idee pentru că tocmai în această clipă nu dorm. Noaptea este o imensă povară, care, de fapt, mă şi sufocă sub plapuma mută a visurilor mele. Până la urmă ziua îşi face apariţia, mai târziu decât mai târziu, doar că va fi prea târziu, cum se întâmplă întodeauna. Toate dorm şi sunt fericite numai eu nu “ (Fernando Passoa)

„Aş vrea să fug. Să fug de tot ceea ce cunosc, de tot ceea ce-mi aparţine, de tot ceea ce iubesc. Aş vrea să plec, nu spre un imposibil regat din Indii sau spre insulele sudului aflate mai la sud de toate celelalte, ci spre un loc oarecare – ţinut sau sihăstrie – care se distinge numai prin faptul că nu este locul de aici. Să nu mai văd aceste chipuri, aceste obiceiuri şi aceste zile. Să mă odihnesc, vindecat de mania mea organică de a simula. Să simt somnul venind ca viaţă, nu ca repaus. Aş putea să dau de el întro colibă pe malul mării, chiar într-o peşteră la poala abruptă a unui munte. Din păcate însă voinţa nu mi le poate aduce„ (Fernando Passoa)

„Fiecare dintre noi are în propria sa uşe cheia spre fericire, cheia iubirii şi că majoritatea dintre noi nu reuşesc să o vadă“ (Fernando Passoa)

„Există o regulă de viaţă pe care putem şi chiar trebuie să ne-o însuşim împreună cu toţi cei care ne înconjoară. Anumite aspecte dintre cele mai serioase ale vieţii putem să le deprindem de la şarlatani şi bandiţi după cum există şi învăţăminte filozofice pe care le aflăm de la imbecili sau lecţii de fidelitate şi constanţă în comportament care ne parvin întâmplător şi sunt rezultatul unui pur hazard: totul se află în tot“ (Fernando Passoa).

„Pentru ca un om să fie fericit, trebuie ca înainte de toate să fie om“ (Antoine de Saint-Exupery)

„Nici o iubire nu este mai profundă decât o iubire rămasă fără speranţă“ (p.230)

Pentru a ne salva trebuie să dăm de la noi ceea ce dorim cel mai mult. Nu trebuie să avem, ci trebuie să dăm, numai aşa ne vom putea salva“ (p. 140)

„Suntem cu toţii împodobiţi de semnele încercărilor prin care am trecut“ (p. 146)

Acest articol a fost publicat în Activitati CDI 2010-2011, Propuneri pentru lectură și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s