D-l Goe azi

Modificare realizata de: Drăgan Adina,Avram Andreea,Mocan Adriana,Barbu Sebastian,Florea Marius

Ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta, mam-mare, mamiţica şi tanti Miţa au promis tânărlui Goe să-l ducă-n Bucureşti pe stadionul din Ghencea, la meciul Stelei cu Dinamo.

Puţin ne importă dacă aceste trei dame se hotărăsc a părăsi locul lor spre a veni în Capitală numai de hatârul fiului şi nepoţelului lor. Destul că, foarte de dimineaţă, dumnealor, îmbrăcate în „Flăcărica“, „Minodora“ şi „Roza“ din „Inimă de ţigan“, după placul lui Goe, împreună cu tânărul, aşteaptă cu multă nerăbdare limuzina care-i va duce la Bucureşti. Adevărul e că dacă se hotărăşte cineva să asiste la un meci de fotbal dintre Steaua şi Dinamo, trebuie s-o ia de dimineaţă. Limuzina în care se vor sui ajunge în Ghencea la opt fără zece a.m. D-l Goe este foarte nerăbdător şi cu un ton de comandă zice încruntat:

–         „Flăcărico“! De ce nu mai vine?! Eu sunt „State“, trebuie să vină odată!

–  Vine, vine acuma „Stătică“! Răspunde mam’mare „Flacăra“. Şi sărută pe Goe; apoi îi potriveşte pălăria.

Tânărul Goe poartă un costum strălucitor de bulibaşă, pălărie poleită cu aur, cu inscripţia „S“ de la „State“, iar la ureche biletul la meci înfipt de „Roza“ (tanti Miţa), că aşa ţin bulibaşele biletul.

-Vezi ce bine-i şade lui – zice mam mare Flacărei cu costum de bulebaşe?

– Da, cum Minodoro (mamiţa)?

– Bulibaşă

– Da! Ziceţi voi cum ştiţi, eu zic cum am apucat. Aşa se zicea pe vremea mea când era tata – bulebaşe.

– Fă da’ proaste mai sunteţi! Întrerupe tânărul „State“. Nu se zice bulebaşe nici bulibaşă.

– Da’ cum inteligentule? Întreabă „Roza“ cu un zâmbet ironic.

– Buldibaşe…

– Apoi na! N-a făcut toată lumea şcoală ca tine la Paris! Zice mama’ mare „Flăcărica“ şi iar sărută pe „Stătică“ şi iar îi potriveşte pălăria de buldibaşe.

Dar nu e timp de discuţii filologice. Soseşte limuzina.

Limuzina a plecat… mam’mare „Flacăra“ îşi face cruce apoi aprinde o ţigară… Goe nu vrea să închidă geamul. Vrea să stea pe geam să-l vadă toată lumea, pentru că el e „State“.

–         Nu … nu e voie să scoţi capul pe fereastră mititelule! Zice şoferul D-lui Goe.

–         Ce treabă ai tu prăpăditule? Zice micul State răstit, cu un aer de patron.

Şi după ce vorbeşte urât şoferului se prinde iar de portieră şi scoate iar capul. Dar n-apucă să răspundă ceva şoferul şi micul State îşi retrege îngrozit capul înăuntru şi începe să zbiere:

–         Minodoroo! Flacăro! Rozoo!

–         Ce e? Ce e? Sar cucoanele.

–  Zi să oprească! Opreşte!! Zbiară şi mai tare tânărul „State“ bătând din picioare. Mi-a zburat pălăria! Opreşteee!

Într-un timp iacătă şoferul ajunge la stadion. Cei patru călători coboară şi plătesc şoferului drumul, iar acesta merge la un restaurant să mănânce ceva cât stau cei 4 pasageri la meci.

–  Tot într-un timp, paznicul începe repartizarea pe stadion.

–  Biletele, domnilor!

Cucoanele arată bibletele dumnealor, explicându-i paznicului de ce nu poate să facă şi Goe acelaş lucru: fiindcă  biletul era la ureche şi dacă a zburat pălăria fireşte că a zburat şi biletul de la ureche. Dar avea bilet…

–  Da’ char eu l-am cumpărat! Zice tanti Miţa. Paznicul însă nu înţelege şi pretinde bilet, dacă nu, Goe nu poate intra pe stadion. Aşa scrie regulamentul: dacă un spectator n-are bilet şi nu declară că n-are bilet, i se ia o amendă de 70 lei şi 50 de bani, şi-l scoate afară de pe stadion.

–  Da’ noi nu ţi-am zis? Strigă mamiţa „Minodora“!!

–  Ce e vinovat micul State dacă i-a zburat pălăria?

–  Nu trebuia să scoată capul pe fereastră, zice şoferul ajuns între timp la stadion.

–  Nu-i treaba ta! Ce te amesteci tu?! Zice „Rozica“ şoferului.

–  Uite ce e cucoană – zice paznicul – trebuie să plătiţi un bilet…

–  Să mai plătim?! Dar n-am mai plătit odată?

–  Şi pe deasupra 100 de lei.

–  Şi pe deasupra?…

–  Vezi dacă nu te potoleşti?! Zice mamiţa Minodora şi-i articulează o palmă peste cap tânărului Stătică.

–  Ce faci tu? Eşti nebună?! Nu şti ce firav e? Zice mam’ mare Flacăra.

–  Şi apucându-l de mână, îl smuceşte de lângă mamiţa Minodora, tocmai când se înghesuiau mai mulţi golani să intre cu forţa pe stadion. Din smucitura lui mam’mare Flăcărica combinată cu îmbulzeala produsă de aceşti golani, rezultă că tânărul Goe îşi pierde un moment centrul de gravitaţie şi cade pe burtă lovindu-se uşor la nas. Goe începe să urle…În sfârşit, n-au ce să facă. Trebuie să se hotărească a plăti biletul, pe care are să-l taie paznicul din caietul lui. Păcat însă de pălărie!… ce-o să facă micul State pe stadion cu capul gol? Dacă se întâmplă să ploaie, ori o să fie răcoare? Şi mam’ mare Flacăra scoate din geantă o pălărie simplă tot cu inscripţia „S“ de la „State“.

–  Te mai doare năsucul Stătică? Întreabă mam’ mare Flacăra pe Goe.

–  Nu… răspunde Goe.

–  Să moară mam’ mare Flacăra?

–  Să moară!

–  Hai să-l pupe Flacăra că trece! Si-l pupă în vârful nasului.

–  Parcă îi vine mai bine pălăria asta!…zice mam’mare Flacăra lovindu-l uşor peste umăr apoi îl sărută dulce.

–  Ce nu-i vine lui bine? Adaugă „Rozica“ şi-l sărută şi ea.

–  Dă-i pace că e prea de tot!… Auzi la tine! Pălărie poleită cu aur şi biletul! Zice mamiţa Minodora prefăcându-se foarte supărată.

–  Las’ să fie el sănătos să poarte alta mai bună, cu cristale sau mai ştii eu ce! Zice mam’ mare Flacăra.

Dar mamiţa Minodora adaugă:

–  Dar pe Minodorica n-o pupi?

–  Să te pupe vaca!

–  Aşa! Zice mamiţa Minodora. Lasă! şi-şi pune capul în poală şi se face că plânge.

–  Hai nu te mai preface! Zice tânărul Goe.

–  Ţi-ai găsit pe cine să duci de nas! Zice mam’ mare Flacăra.

–  Mamiţa Minodora începe să râdă. Scoate de la poale ceva şi zice:

–  Cine mă pupă … uite! … 1000 de dolari!

Mamiţa Minodora pupă pe micul Stătică, stătică pe mamiţa Minodora şi luând cei 1000 de dolari se aşează pe locul lui.

–  Puişorul, nu mai sari pe scaun şi nu mai arunca cu coji de seminţe în tovarăşul din faţă!… Tare deştept e întru-cât face asemenea lucruri! Zice mam’ mare Flacăra.

–  La fel ca Einstein! Zice tanti Miţa! Testează legile gravitaţiei.

–  Meciul decurge în modul obişnuit, specific pe stadion, cu ţipete şi comentarii aduse la adresa patronului Stelei.

–  Tânărul Stătică nu se lasă mai prejos şi îşi susţine echipa favorită, Steaua, fără să uite replica mult cunoscută a suporterilor înrăiţi ai Stelei, „Becali pleacă din Ghencea“.

Cele trei cucoane îl privesc mulţumite de reuşita lor.

–  Vedeţi ce mult se bucură micuţul nostru pentru că l-am adus pe Stadion? Zice mam’ mare Flăcărica.

–  Trebuia să fi făcut asta mai demult, adaugă Roza.

–  Da’ de unde! Sare mamiţa Minodora. Cum puteţi gândi aşa? Nu vă e de ajuns că ne-a pus să ne îmbrăcăm în personajele lui preferate din „Inimă de ţigan“? V-aţi prostit de tot?

–  Taci odată! Zice mam’ mare Flacăra, altfel o să-ţi articulez şi ţie o palmă cât eşti de mare! Nu vezi că deranjezi oamenii de la meci?

–  Dar mămico, spune mamiţa Minodora, acesta este chiar adevărul şi este prea de tot!

Tu, Minodoro, intervine Rozica, dacă mămica a vrut aşa, aşa facem. Trebuie să avem grije de micuţul nostru Goe, să nu-i lăsăm neîmplinită nici o dorinţă.

–         E foarte  important să-i  facem orice hatâr micuţului, doar şti că e firav şi sensibil.

–         Faceţi voi cum vreţi dar eu nu prea sunt de acord, încheie mamiţa Minodora.

Meciul se încheie cu victoria Stelei şi cucoanele se pregătesc să pregătească stadionul, când ce să vezi… Micul nostru Stătică pare că nu vrea să plece, stând nemişcat pe scaun.

–  Vrei să mai stai? Întreabă tanti „Roza“.

–  Nu vreau!!! Ţipă micul State.

–  Ce nu vrei? Întreabă mamiţa Minodorica. Nu vrei să pleci?

–  M-am înţepenit!!! Ţipă Goe ca din gură de şarpe.

–  Aoleu!! Copilaşul mami!!! Ţipă mamiţa Minodora.

–  Taci nebuno că-l sperii mai tare! Adaugă mam’ mare Flacăra şi începe a trage de Goe pentru a-l desprinde de scaun.

Trăgând toate trei cu putere îl desprind pe Goe într-un pârâit de ceva.

–  Ce se întâmplase? Foarte uşor de ghicit! În smucitura celor trei, pantalonaşii lui Goe fiind prinşi, s-au rupt!

–  Aoleu!!! Cum îl ducem pe micuţul nostru aşa înapoi acasă? Zice tanti Roza.

–  Hai să-i punem o fustă de-a noastră! Zice mamiţa Minodora.

–  Cum să-i dăm fustă pe el? Zice mam’ mare Flacăra.

–  Cum să-l ducem aşa, să răcească? Zice mamiţa Minodora.

–  Bine… Să-i dăm fustă… Sărăcuţul.

–  Şi cucoanele îmbracă cu chiu cu vai pe Goe în fustă şi pornesc către limuzină.

–  Drumul spre limuzină a fost cel mai ruşinos drum din viaţa lui, râzând de el toţi cei care-i ieşeau în cale.

–  Ajuns în limuzină micul State s-a simţit foarte uşurat.

–  Acasă domnule şofer! Încheie mam’ mare Flăcărica.

Acest articol a fost publicat în Activitati CDI 2010-2011, Caragiale in secolul XI. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s