Examenele din ziua de astăzi – Crudul adevar

(Actualizare a operei “ Un pedagog de scoala noua – Examenul anual” de I.L. Caragiale)

Modificare realizată de: Slevaş Clarisa, Cătăliciu Cornelia, Oancea Andrada

Profesorul, persoana severa si cu un mare prestigiu in judet, dar aflat intr-un moment fara chef de viata, examineaza copiii unor doamne de la tara amenintati de corigenta, avandu-le ca martore chiar pe acestea.

Profesorul (catre elevul X, care nu a raspuns corect pana acum la nicio intrebare): Dragul meu, i-a spune-mi tu mie cum stim daca intr-un circuit o bobina este reala sau ideala?

Elevul X: Pai….daca bobina este reala atunci ea exista in realitate, iar daca este ideala atunci nu exista, ci doar ne imaginam ca exista.

Profesorul (nervos): Mergi la loc prostule! Doamna draga, degeaba  schimbi fete-fete, pentru ca mai tre’ sa  treaca multa apa pe Dunare pana ca axonii neuronilor fiului dumitale sa poata functiona . Y, treci la raspuns! Asa…i-a spune tu ce inseamna progresie matematica.

Elevul Y: Deci, o progresie inseamna un pas foarte important in domeniul matematicii, exprimandu-ma mai elevabil, inseamna ca este fara precedent acea descoperire.

Profesorul: Poftim? Asta iti spune tie cuvantul „progresie”?

Elevul Y: Pai…da.

Profesorul: Mergi la loc neispravitule!

Elevul Y: Dar…mai trebuie sa-mi puneti o intrebare.

Profesorul (ajuns la capatul rabdarii): Vrei o alta intrebare? Bine. Spune-mi cand s-a nascut Ion Creanga.

Elevul Y: Pai…intre anii 1887 si 1889.

Profesorul: Vrei sa spui ca nasterea sa a durat 2 ani?

Elevul Y: Nu stiu…stiu doar ca si eu m-am nascut mai greu…cam in 2 ore.

Profesorul: Bine. Atunci du-te la loc, pentru ca la fel de greu vei trece si clasa, dar nu in doua ore ci in doi ani…cat a durat si nasterea lui Creanga de fapt.

(Se face un zgomot la usa. Intra doamna Z. Bluza de un rosu aprins si decolteul bine definit nu reusesc sa treaca neobservate. Apoi privirea dascalului este focalizata pe fusta doamnei care ajungea mult prea departe de genunchi. Acesta se grabeste sa o intampine, dar fiindca e foarte emotionat, rastoarna cartile unui elev din prima banca. )

Profesorul: Binevoiti doamna mea a-mi permite sa va salut cum se cuvine.

Din doar trei pasi profesorul ajunge la onorata doamna si ii ia mainile intre ale lui. Nu reuseste sa spuna politicosul „Buna ziua” caci potaia din bratele madamei incepe sa latre cu foc.

Profesorul: Vai ce catelus dragut. Cutu, cutu! Permiteti-mi sa va intreb ce rasa este aceasta frumusete.

Doamna Z: Oh…sunt atat de mandra sa spun asta! Este o rasa foarte rara de Chihuahua! L-am adus tocmai din jungla de la Milano!

Profesorul: Care este motivul vizitei cu care ne incantati?

Doamna: Am fost obligata sa-mi aduc fiul sa-si dea examenul aici la scoala. Va dati seama ce jignire? Mi-a fost respinsa cererea de-al da acasa pe motiv ca baiatul nu este bolnav. Chiar daca nu am inteles de ce copilul trebuie sa fie bolnav pentru a-si da examenul l-am adus aici la scoala ca sa-l dea, pentru ca doar aici  la scoala a fost permis.

Profesorul: Cine mai intelege sistemul de astazi? Sa intre baiatul.

(Usa se deschide si apare un tanar nu mai mare de un metru si jumatate cu pantalonii care amenintau sa cada, iar tatuajul de pe gat intruchipand probabil o adevarata muza, nu-l deranjase deloc pe profesorul imbatat de fumusetea mamei.)

Profesorul cere elevului X sa-i aduca repede un scaun respectabilului domnisor, care fara a adresa nici macar salutul de rigoare se aseaza de indata ce scaunul este adus.

Doamna, nerabdatoare, cere sa inceapa examinarea. Profesorul se conformeaza imediat.

Profesorul: Nu-i asa ca Primul Razboi Mondial s-a desfasurat intre anii 1914-1918?

Baiatul: Nu…

Profesorul: Dar mai gandeste-te putin.

Baiatul: Aaaaa…ba da…asa e, aveti dreptate.

Profesorul (privind satisfacut catre mama la fel de incantata de raspuns): Ce baiat plin de cultura ati crescut!

Doamna: Multumesc…este un adevarat culturist.

Indignate de situatia nou creata si privind amenintator catre profesor, doamnele de la tara impreuna cu copiii parasesc sala, spre indiferenta celor ramasi.

Profesorul (incantat ca a ramas doar cu o asemenea companie): Sa continuam… Spune-mi, te rog, asa-i ca limba latina este o limba moarta? Ce intelegi tu prin „limba moarta”?

Baiatul: Da, din nou aveti dreptate! Eu inteleg prin „limba moarta” faptul ca acea limba nu se mai vorbeste decat in scris.

Profesorul: De-a dreptul o eminenta!

Doamna: Da…baiatul meu drag este un iminent, nici nu incape indoiala!

Profesorul: Cred ca nu mai este necesar sa continuam pentru ca la orice intrebare, cultura vasta a fiului dumneavoastra gaseste un raspuns pe masura.

(Elevul paraseste sala fara a adresa vreun cuvant de multumire sau vreun salut.)

Ramas doar cu doamna Z in sala de clasa, profesorul ii multumeste acesteia ca a facut efortul de a veni pana la scoala, iar dansa, politicoasa, ii promite ca il va lauda inspectorului de Limba Romana. Modest, pedagogul isi motiveaza fructoasa activitate spunand ca aceasta este misiunea sa, si anume, de a pregati pentru viata generatiile tinere.

Concluzie:

            Teatrul lui Caragiale este plin de ecouri care se aud chiar si in secolul XXI si se vor auzi in continuare pentru ca la fel cum o opera a unui artist plastic rezista in timp asa si societatea lui Caragiale este compatibila in orice secol ar fi incadrata datorita prezentei iminente a interesului, coruptiei, parvenitismului si influentei.

Acest articol a fost publicat în Activitati CDI 2010-2011, Caragiale in secolul XI. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s